vineri, 17 februarie 2012

Mihai Ursachi

Blogul profesorului de limba română / Meditaţii online la limba română

Astăzi se împlinesc 71 de ani de la naşterea scriitorului Mihai Ursachi.
Mihai Ursachi s-a născut la 17 februarie 1941, în comuna Strunga din judeţul Iaşi. După absolvirea prestigiosului liceu „August Treboniu Laurian” din Botoşani, în 1957, devine, la numai şaisprezece ani, student al Facultăţii de Filosofie de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi. În 1961 este arestat, din motive politice, şi condamnat la patru ani de temniţă grea. În 1964, pe baza unui decret de amnistie, părăseşte închisoarea Jilava. Între 1965-1970 urmează cursurile Facultăţii de Germanistică a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă, ca şef de promoţie, cu o teză despre Christian Morgenstern. În anul absolvirii debutează cu o carte de versuri, Inel cu enigmă, care atrage atenţia criticilor literari. Succesele nu-l fac însă mai demn de încredere în ochii celor ce reprezintă autorităţile, astfel încât poetul, şomer, duce o viaţă retrasă, într-o modestă casă din Ţicău („celesta mahala Ţicău”). În 1981, folosind prilejul unei călătorii în Statele Unite, rămâne în această ţară. Lucrează ca asistent la Universitatea Statului Texas (1981-1986) şi, în continuare, ca lector la Universitatea Statului California (1986-1990). Între 1982-1986 îşi pregăteşte şi îşi susţine doctoratul, cu o lucrare despre raporturile dintre filosofia lui Martin Heidegger şi poezia lui Paul Celan.
În 1990, în atmosfera de entuziasm care i-a cuprins pe românii de pretutindeni după înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceauşescu, se repatriază şi este numit imediat director al Teatrului Naţional din Iaşi. În 1992 îşi dă seama însă că nu are vocaţie pentru conducerea unei asemenea instituţii şi renunţă la directorat. Este membru fondator al Alianţei Civice şi preşedinte al Filialei Iaşi a acestei organizaţii. Îndeplineşte, de asemenea, funcţia de secretar al Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi. Din 1996, predă cursuri la Facultatea de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi în calitate de profesor asociat. Face eforturi să recupereze casa părintească din Ţicău, confiscată de autorităţile româneşti după expatrierea sa, dar nu reuşeşte. Îşi construieşte o casă în zona numită „La doi peri”, cu intenţia de-a o lăsa Uniunii Scriitorilor.
Moare în noaptea de 9 spre 10 martie 2004, din cauza unui cancer pulmonar nedescoperit la timp.

Opera

Inel cu Enigmă (1970)
Missa Solemnis (1971)
Poezii (1972)
Poemul de purpură și alte poeme (1974)
Diotima (1975)
Marea înfățișare (1977)
Arca (1979)
Zidirea și alte povestiri (1978; ed. a II-a revăzută, 1990)
Poezii (1996), în colecția "Poezia română contemporană" îngrijită de Mircea Ciobanu
Nebunie și lumină (Ed. Nemira, 1999)
Inel cu Enigmă. Opere complete (Ed. Cartier, Chișinău, 2002)
Benedictus (2002)



Magie şi alcool

Magia și alcoolul viața`mi guvernează ,
pe care-am început-o studiind filosofia ,
anatomia , dreptul și vai , teologia ,
dar negăsind în ele nici liniște nici bază .


Sacrificai Venerei și-am zis : oricum o fi ea ,
sublimă ori sordidă , în trupu`i se ascunde
misterul fără nume și coapsele`i fecunde
în spasmul ca o moarte conferă veșnicia .


Imperialul spirit mă are`n a sa pază
și nici o conștiință`i egală cu beția
și tainică lucrare în nopțile de groază


Tărâm fără`ndoială aflat-am , și cutează
mereu rătăcitorul pe căile profunde :
"Am aurum non vulgi , leonem , poezia ."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu